Imi aduc aminte ca atunci am vazut pentru prima data. Am dat la o parte zgomotul din sala de asteptare si am evitat cu gandul pe cei care treceau printre noi doi.
Era asezata pe un scaun, in statia de autobuz. Astepta pe unul dintre ele, un oarecare… In acel moment, dupa ce i-am studiat pe indelete palidul fetei, imbracamintea, limbajul corporal, pot spune ca am vazut mult mai multe. Pot spune ca era o cititoare avida, ii placeau Stanescu si trilurile lui Toparceanu, dar se infrupta cu sete din Nietzche si Cioran… Imi placea la prima vedere, sufeream amandoi aceleasi “traume” si aveam senzatia ca lecturile astea snoabe ne vor scoate din rutina. Era moarta dupa muzica si ii placea sa danseze, susura Chopin, Pablo Milanes si se unduia dupa Shakira… Era invatatoare, iar elevii sai erau fermecati. Se simtea departe de familie dar tratamentul sau erau discutiile interminabile cu prietenii… Ii placeau plimbarile fara tinta. Si calatoriile… Cateodata plangea cand dorea, pur si simplu, sa rada…
As putea sa spun ca am descoperit toate aceste detalii in acel moment. Dar nu am s-o fac…
Sunt realist si nu as fi putut sa vad atat de multe lucruri in cateva clipe, intr-o simpla statie de autobuz. Multe dintre ele le stiam dinainte. Ar fi fost minciuni. Si nu mai e timp de ele. Nici rost…
Doar ca in acel moment, fiind in fata mea la mica distanta, am putut sa observ un lucru nou, ce nu-l mai vazusem… Nu eram pregatit sa vad pana atunci si tot ce stiam se prefacu in abur, palise in fata noii descoperiri.
Am putut sa vad culoarea ochilor. Am invatat ca erau de culoarea cafelei, iar cel stang stapanea o alunita ce o facea si mai frumoasa decat o stiam pana atunci… Si mai mult decat atat, am vazut ca erau extraordinar de frumosi.
Ea, cea pe care o observasem, fara sa ma vada, isi intoarse pentru o clipa capul spre mine… Eu continuam sa beau, extaziat, din imaginea ei… Atunci s-a intamplat.
In clipa aceea, recunoscandu-ma fara sa ma cunoasca, a facut un gest care mi-a taiat rasuflarea.
Mi-a zambit…
64 Comentarii
Ne pare rău, formularul pentru comentarii e închis!
Dragule, cu mare durere îţi spun că nu am putut scrie nimic la povestea lui Orlando
Doar am împietrit. După care am citit povestea ochilor de ciocolată şi a zâmbetului şi parcă simt că am trăit şi eu povestea asta 
Doar că nu mai ştiu eu pe ce scaun eram 
Nu stiu, la mine e una calda, alta rece… Poate se potriveste cu nu stiu ce ciclu idiot…
Iti plac si tie statiile de autobuz? Ha ha ha…
vaaaai ! Domnul Paul Gabor impresionat de un zambet! Nu-mi vine sa cred ca dincolo de aspectul de piatra si cuvintele dure exista o farama de suflet…
Te coplesesc aspectele… De ce nu te uiti mai atent(a)?
Pana la urma trebuia sa spun asta…..dar o spun cu sinceritate. Dupa o aventura prin alte bloguri(le-am rasfoit si pe cele din top si nu am ramas impresionat) si site-uri cu specific blogarian am ajuns la concluzia ca blogul tau este cel mai bun, nu stiu de ce. Probabil mi-se potriveste, scrii profund si plin de mister. Pui cenusa in miscare
. Totusi lasi si o urma de melancolie in suflet, pacat ca ce-ai scris nu o sa ramana, totul e in miscare si creatiile tale, din pacate o sa ramana in urma. Scrii simplu si la obiect, ochesti unde trebuie si ce trebuie. Deja ai un cititor pe cap. 
)
Esti desigur subiectiv si ma inalti intr-o realitate ce-ti apartine… Ma bucur dar in acelasi timp ma sperie cucuiele pe care am sa mi le fac…
Nici drumul spre Rai nu mai e asa domol… Nu mai fi atat de bun…
Zambetul vorbeste pe limba lui .Important este sa -l intelegem …la timp.
Va doresc noapte buna!
A trecut ceva vreme, nu???
Ma bucur ca va “vad”…
Uite ca esti si sentimental… E dragut textul….
Ai vazut? Nuuu, sentimentalul nu sunt eu, e cel vrajit de ochii de ciocolata… Cel care fusese traznit in sala de asteptare….
Nu de putine ori, un zambet face cat o mie de cuvinte!
De fiecare data… E probat…
“Am dat la o parte zgomotul din sala de asteptare si am evitat cu gandul pe cei care treceau printre noi doi.”
… inseamna ca esti mai ceva decit vrajitorul Merlin
.
Mi-a fost ucenic, fara mine nu pupa rolul din film… De unde crezi ca stie atatea???
Mersi mult….
Cine ştie la ce s-o fi gândit…
Ca eram frumos, ii parusem chiar interesant…. Eu fac impresie buna la inceput… Dupa aia e mai dificil… Nazuros mai esti…
eu cred ca sunt cel mai mic de aici
, dar si cel mai fericit 
Ca esti cel mai mic… De ce crezi asta? Chiar nu are nici o importanta…
Cel mai fericit? Foarte posibil… Am reusit sa-ti aduc vreun dram? Incantat…
Am observat o urma de nostalgie in postul tau si de aia am punctat varsta
si practic “dramul” tau a umplut paharul.
Vad ca si tu te indragostesti de personajele tale.
Intotdeauna…. Ma indragostesc de toata lumea, de personaje, de bloggaritze, cer in casatorie toata suflarea feminina… Pana acum nu am fost dezamagit… Ce-i drept, m-am insurat o singura data…
Deci esti inofensiv : )
Yes, insa stiu sa-mi vopsesc gardul….
postarea asta are ceva interesant…e bine dusa din condei.
Statiile de autobuz au mereu cate ceva special….
Frumos. Si in ochi, si in zambet, si mai ales in re-cunoastere.
Ochii au scos poezia din tine si au facut-o sa ne zambeasca.
Multzam de adiere…
Egoismul urla in mine, vreau numai sa-mi zambeasca, nu stiu de ce… Nu te supara pe mine…
Glumesc…
???
Oare…
Frumoasa intalnire.
un mic dar…http://www.youtube.com/watch?v=FveNOhB4blQ
Mersi, stai sa termin de arat pe aici si ma uit…
Te-a recunoscut fara sa te fi conoscut? Imi aduci aminte de Rebreanu, de romanul sau Adam si Eva si despre cum a povestit el ca i-a venit ideea sa scrie acel roman.
Da George, eram strident cu privirile mele, era imposibil sa nu ma recunoasca…
Nu stiu despre ideea lui Rebreanu, cum sta treaba?
Mi-a placut mult cum ai construit totul. Mi-a placut suspansul si cireasa de pe tort.
Sper sa-ti fi trecut supararea cu leapsa…
Nu m-am suparat Paul. Am glumit
Astept urmatoarea cireasa de pe tort.
Esti culmea cu suspans cu tot!
Cred ca ai mult timp de gandire, de aceea iti amintesti…
Timp de gandire nu am foarte mult, mi-as dori sa mai beneficiez de luxul asta… Amintiri da…. Pentru toata lumea…
Puterea si farmecul zimbetului !
Da…. zambeste lumea pe la voi?
Retraire a adolescentei, prelungire a ei sau doar un suflet tanar inca? Eu aleg sa ma amagesc cu varianta ultima si ma simt bine. Si impacat cu mine. Si nici zambetul meu tamp si ochii mari de uimire nu ma deranjeaza. Imi zambeste? Din mila… Rade? De mine… Si ce?
Sper din tot sufletul sa fie ultima varianta, maestre… Uite ca am descoperit aceasta varianta de exprimare de ceva vreme si profit ca netotul… Printre frustrari si rabufniri, aduceri aminte si bagari de seama, imi petrec clipe frumoase pe aici…
Si…te-ai trezit si dinozaurul era inca acolo?:)
http://es.wikipedia.org/wiki/El_Dinosaurio
Parca lipseste ceva in prima fraza: ” Imi aduc aminte ca atunci am vazut pentru prima data. ” De-abia deschisesesi ochii sau ai vazut-o si ai mâncat un o?
Nu, nu, fraza este exact asa cum am vrut sa iasa… Ma feresc foarte tare sa las textele cu greseli… Fac “cap limpede” la greu…. Aici las placerea fiecaruia sa danseze cu randurile mele…
Eu mananc “oo”, dar fierte…
Sunt aici şi citesc, iar tu îmi cereai scrisorile tipei spulberate…
Ha,ha,ha
Frumoasă poveste, am citit-o de trei ori pe nerăsuflate…
Şi dacă stau să mă gândesc, nu plec, o mai citesc de câteva ori, ţi-aş spune că e divină, dar vii cu făcăleţul…
Da, da… Vreau cate ceva din scrisorile spulberate…. De ce nu???
Adastezi mult pe aici, multumesc…
Scrisorile sunt în seif, nu am voie să divulg nimic.
Plăcerea e de partea mea.
O noapte de vis să ai!
ma si la mine a ris.dar am o dilema:nu stiu daca a ris de mine sau la mine.
la cum arat………nici nu mai trebuie sa-mi pun intrebarea.imi place sa ma ironizez.nu stiu de ce.dar trebuie sa recunosti ca un zimbet ca ala mai intilnesti cind o inflori cel mai puturos cactus. =))
Ai dreptate. Asa ceva mai rar… Nici ochi la fel n-ai sa vezi prea curand…
ma blestemi?eu sper sa-i vad cit mai repede.are ochii de ciocolata.al naibi de patrunzatori.imi taie inima bucati bucatele.
sau este vorba despre tine?mi-ar pare rau sa se intimple asta atit in cazul tau cit si in al meu.iti doresc sa ai linga tine tot ce-i mai bun si mai frumos in viata.sa nu-ti lipseasca nimic.vb serios.ce-ti doresc eu tie sa-mi dea mie pe jumatate.
adica sa-mi dea jumatatea.
nimic mai mult.ma simt incomplet sau mai bine zis incapabil sa fac ceva. 
nu am chef si pofta de nimic.simt ca…..sint ca titirezu’ 
.
Nu te blestem maestre, numai ca vroiam sa spun ca nu ai sa vezi ochi atat de frumosi asa curand. Posibil niciodata… Cine stie???
ma linisteai daca spuneai ca alti ca ai ei nu mai exista.dime en espanol.entiendo mejor.otros hojos de cicolate mas ermosos y mas briliantes no existe en ese mundo.verdad?quero ver su hojos cerca para siempre.
cu romana stau mai rau.nici nu mai vreau sa prind multe.nu am nici un avantaj.nu pune apa proaspata linga un mort de sete si vulva linga un batrin impotent.
Mi s-a taiat si mie rasuflarea.
Iubirea ta e un pic amara, si-a tras amareala din suflet. Vad.
Eu stiu? Ma joc… Iese asa? Amar?
Mie mi-a placut zambetul. Si ochii m-au rostogolit…
in spatele unui zambet se ascund fiintele si nefiintele noastre
imi fuce gandul la metempsihoza si la androgin
Si tu ai mecanismul complicat… De ce fuge tocmai acolo?
de la jumatatea pierduta:) sau regasita sau cautata am ramas cu un tic tot la androgin imi fuge ochiul
sau sa fie de la lucrarea de master? nu mai stiu nici eu
esentialul e ca fuge si zambeste
Poate ne povestesti si noua vreodata… Asa, scurtutz…
multumesc penturu clipa de intimitate dezvaluita…
ramai asa
Chiar asa, dezvelind… Tot timpul… E greu…
Multumesc…
Frumos.Mi-a placut
Si crocodilul are gusturi…
Maria-Mirabela de la tine mi-a adus aminte de vremurile fara griji…
Mersi…
mi-a placut mult, foarte mult…un simplu zambet si totusi…:)
Face multe intr-o statie prapadita de autobuz… Sa-i fi vazut ochii… Ha ha ha….