Apuca-l usor, de capatul neaprins, cu doua sau cu trei degete, e suficient… Apropie-l lent de fata, cu miscari line, fara sa-ti tremure mana. Observa-l cu atentie cateva clipe. Vei putea sa vezi diferitele tonuri ale flacarii, de la albul incipient pana la rosul aprins, trecand pentru cateva secvente printr-un portocaliu stupid… Chestia asta fara forma, te va absoarbe pret de cateva secunde. Priveste in sus, uita ca ai in mana un pai de chibrit, prefa-te ca nu ai nimic… Simte caldura pe obraji si senzatia de frig dintre degete. Odata ce ai simtit toate acestea, continua sa privesti fix acelasi punct mort… Ca si mai inainte…
Pune-ti buzele in forma de U si sufla, cu un jet de aer cald, incearca sa-l scoti tocmai din fundul plamanilor… Ai sa simti cum flacara se unduieste si cum scoate un mic zgomot. Vezi cum se duce? Nu lasa nimic in urma: nici o melodie, nici un vers, nici macar o parere… Cand vei realiza ca ai ramas singur, o sa-ti para rau de aerul cald pe care l-ai pierdut. Daca e asa, inseamna ca ai procedat corect.
Daca nu, tocmai ai practicat un gest fara noima. Ca alte zeci. Ca in fiecare zi…
59 Comentarii
Ne pare rău, formularul pentru comentarii e închis!
[...] stă nimeni. De fapt acolo este UPU, salonul de urgenţe. Cineva încercase să se joace cu focul, la îndemnul cuiva. Pe acolo trebuie să umbli în vîrful picioarelor… O să revin, mîine-poimîine, după ce [...]
Eu tocmai intru la UPU, am cu mine un Sauvignon Blanc din 2008, de Toledo… E rece ca gheata si e noapte tarziu…. Imi mai arde mie de bete de chibrit? Asa crezi?
Eh, ca să rup eu vraja poeziei şi melancoliei ce i-a pătruns pe toţi, că deja de atâta caniculă mi-a murit şi romantismul, io am aprins un chibriţoi din ăla de juma de metru, pentru grătar, şi după ce m-am holbat în dansul flăcării vreo 2 minute, m-am plictisit şi din adâncul plămânilor l-am stins, că de atâta căldură şi canicule, aş prefera să găsesc misterele congelatorului :p
Cu gura-n O sau in U? E dilema in care m-a bagat George Serban, am incercat sa o descos si s-o intorc pe toate partile dar am ramas fara paie…
Spune matale coana Vulpe, cum ai procedat? Ca tot ai dat ai dat cu barda-n tempo…
Mey, ca să fiu vulpe porcovană până la capăt şi lipsită de mistere şi emoţii, cu gura în Ţ că aveam buzele ţuguiate
)) Misterul congelatorului încerc să-l descopăr cu limba lipită de pereţi 
))
Te vad de manuta cu Jim Carrey, cu limbile pe telescaun… Nu ai somn boieroaico? Caldurile sunt atat de napraznice la Bucuresti?
Azi am fost kamikaze (cu neruşinare îţi voi spune, vezi la mine că am scris
)) şi pentru că mâine nu mă duc la job şi pot dormi până la 100, îmi fac de cap 
În plus, din cauze de drumuri cu scopuri nobile, am cam rămas datoare la citit şi comentat pe la oameni 
Iti poti iesi din racori…. La mine nu esti datoare cu nimic, sa fii sigura de asta… Ma uimeste reactia celor din jur la apelul tau… Inca mai exista oameni si asta e bine… Trebuiesc pusi in eprubete si dusi de-aici, in alta parte… Deja a-nceput sa puta a sulf…
Poti dormi pana mai tarziu? Sfanta nerusinare… Aveti tantari in Bucuresti? Sper…
Nu mă simt “datoare” nimănui, dar aşa-i frumos, iar în câteva cazuri (persoana de faţă inclusă) e o reală plăcere
Oameni ar exista şi mai mulţi, dar sunt puturoşi, răspunsul “am atâtea de dat, dar n-am timp să le pun în pungi” mă ucide. Dar eu sunt din aia care îşi vede interesul şi stau pe capul lor până obţin “marfa” 
)) Durerea mea e alta, că îmi spun oamenii “e extraordinar ce faci, eu n-aş putea”, când eu cred că tocmai văzând pe cineva făcând m-ar convinge că şi eu aş putea! În sfârşit … eu îmi văd de ale mele şi de drumul meu. Avem ţâţari în Buc, dar eu am plase la geamuri :p Deh, mic burgheză 
))
Intrebam de tzantzari…. Ca de tzatare e plina lumea… O noapte buna iti doresc si numai bine… La mine se dau scutece… Mor de somn si maine tre sa fac pe Hopa-Mitica dis-de-dimineata…
Apropos… Sa fiu in trend: nu te-a durut cand ti-ai facut tatuajul?
Nu da cu biciul… Ai mila…
N-a durut tatuajul, să zicem că au fost câteva scurte momente când a usturat, pentru că lucra pe lângă o zonă făcută deja. Oricum, nu se pune problema de dureri de genul celor de măsele
Iată-l pe Paul dezvăluind ceea ce preicepuții știau: un suflet sensibil. Mi-a plăcut foarte mult acest text, are de toate în el, de la filosofie la, pardon, gingășie.
Sa vezi cata gingasie cand urli ca lupul, ars la degete… Numai floricele si miros de levantica …
Foarte profund, nimic de zis…
E foarte posibil sa te inseli… De unde profunzime pe saracia asta?
Interesant, chiar foarte interesant…
Te pot banui de complezenta…. Bun gasit….
Intr-o fereastra te asteapta niste aripi.
De mori.
spaniole.
O idee superba, o trecere in revista a plecatilor cu pluta… Am incercat sa las un comentariu dar am atatea bete-n roate… Sunt iarasi pe coclauri, in varf de munte, iar acoperirea mea cu netul este groaznica…. Imi incarca extrem de greu….
Imi aduc aminte cand am facut o poezie pentru un graunte de paine. O dimineata invaluita in ceata cafelei, un sandvis terminat si un graunte de paine. Erau mai multi, dar l-am preferat pe ala, asa cum prefera Dumnezeu pe unii. L-am personalizat imprumutandu-i putin din constiinta propie, exact cum ai facut tu. Si ma intreb de ce ai ales un chibrit. Te-ai saturat de peisaje?. Sau incepi cu lucrurile marunte si semnificative?. Din constientizarea lucida a realitatii si poetizarea ei rezulta frica de moarte. Probabil ca o sa imi aduc aminte de grauntele de paine inainte sa mor. Hai ca am inceput sa filozofez aberatii…..
multumesc pentru schimbul de linkuri
daca vrei poti sa arunci o privire pe blogul meu 
, e mai mult de aberatie literara. Poate o sa iti placa 
http://www.morosanuionut.wordpress.com (uite ca imi fac si reclama ca nesimtitul 
dar nu am decat 2 curiosi 
( )
De ce am ales un chibrit? Nu stiu, pur si simplu… Niciodata nu imi propun o tema anume… Ies, vin, singure… E calea cea mai simpla…
Mi-au placut Bach si pinguinul… Cat despre curiosi, or sa apara… Cu timpul…
da… totusi, nimic nu dispare, nimic nu apare..totul se transforma!
Asta ca sa parafrazam mortii…
scuze? cui?- mie!
pt un gest dim zeci de mii de altele la fel, adica, fara noima…
ramane o parere… mai mult decaat o parere
imi pare bine, ma bucur, chiar pentru ca am prins intre degete paiul cu sens
multumesc
si
Buna Dimineata!
Cel putin ai avut o altfel de dimineata…
Piata Chibrit
M-am nascut in Piata Chibrit
dimineata din pieptul mamei se risipea o cutie cu chibrituri
tata le aduna si pleca la servici
eu visam la fosforul lor rosu
la tigarile Virginia care-i ingalbeneau degetele si dintii
era galben
era galben ca un pepene cand s-a spart
dimineata din pieptul mamei se risipea o cutie cu chibrituri
tata le aduna si pleca la serviciu
mama manca
avea atata pofta
musca din el
din usa
din cearsaf
dimineata din pieptul mamei se risipea o cutie cu chibrituri
tata le aduna si pleca la serviciu
Ioana Craciunescu
la poemul acesta mi-a zburat mintea si la vanitas vanitatum omnia vanitas
metafora ta are culoare si aer cald
Iar poemul tau e trist… Intotdeauna mamele au de pierdut…
Ideea nu e rea dar chestia cu gura in forma de U nu-mi iese deloc. Esti sigur ca n-ai gresit? Ca, de fapt, e O?
Cei care folosesc “O”-ul imi par mai siguri pe ei, mai hotarati, mai grabiti sa termine totul dintr-un foc…
Ceilalti, sunt mai subtili…. Chiar daca nesiguranta le joaca feste…
Iincearca ambele variante….
Cei care folosesc “O”-ul imi par mai siguri pe ei, mai hotarati, mai grabiti sa termine totul dintr-un foc…
Ceilalti, sunt mai subtili…. Chiar daca nesiguranta le joaca feste…
Incearca ambele variante….
Ma fascineaza focul. Imi place si in acelasi timp ma sperie. E atat de firav uneori si atat de periculos in alte cazuri. Ba il “joaca” o suflare usoara, ba nu il stinge o tona de apa… uneori imi lasa impresia ca are personalitatea lui…
Totul a pornit din joaca, mai aveam putin si ma apucam sa urlu… Stii cum frige la buricul degetului?
O lectie de traire a momentului lipsit de importanta….
Pana acum am trait cu inversunarea celui pe langa care trec momentele marete ale lumii….
Nu mi-a servit cu nimic…
Unii stiu despre ce e vorba…
Si cu povestea ta, a luat viata un pai de chibrit.
Te-as provoca la un desen… ???
Dacă da, tocmai ai citit un articol fără noimă…
Nu ar fi ultimul… Ma specializez in “noimisme”, nu cred ca ar fi rau… E atata populatie ce pune suflet in lucruri de nimic… Nu vreau si eu sa ma amestec, spiralele din mijlocul turmei imi provoaca vertijuri…
a inca ceva ai facut o analiza completa.si uite ca faci pofta oamenilor.sa nu-l apropie prea tare de ochii ca…………sa nu faca asta in benzinarii.
tipic fumatorilor.
nu te condamn ca observi asta.incearca sa faci asta si cu un fruct o floare si lista-i deschisa.ai imaginatie.
Cu fructele nu beneficiez de portocaliul stupid… Si tocmai ala-mi place…
Ma intreb cate paie a trebuit sa arzi, incat sa observi toate nuantele, toate unduirile…
Eu n-am niciun chibrit la mine, ce ma fac ?
Cate? Exact trei… Avantajul fumatorului de pipa…
Incearca cu o Zippo, dar ai sa mirosi groaznic… Ca o calareata de Harley…
O sa fiu cool, chiar daca o sa put : ma incanta ideea…
“Cand vei realiza ca ai ramas singur, o sa-ti para rau de aerul cald pe care l-ai pierdut.” – frumos din nou maestre…
Nu la asta se rezuma totul?
Desi nu fumez, mi-ar place sa incerc, asa, dupa descrierea asta… Sunt foarte incapatanata si incerc sa vad sensul. Fie si acela de a fi aprins si hranit cateva clipe un foc ce parea a nu fi al meu…
Nu cauta si tu sensul oricarui nimic…. Aprinde paiul si priveste-l cu atentie, sigur iti va sugera ceva… Imi mai povestesti dupa…
aseara in timp ce nu-mi gaseam bricheta sa-mi aprind o tigara, am apelat la o cutie de chibrituri. Am aprins un bat de chibrit, l-am apropiat de fata in timp ce aprindeam tigara, ma uitam la el si la flacara care se apropia de degete luandu-mi senzatia de racoare, si i-am dat drumul ( e biodegradabil
)am privit cum pica spre pamant si cum flacara cea vioaie si colorata se micsoareaza si se stinge….ciudat parca este o poveste pe sfarsite, o dragoste terminata…o viata ce se stinge…in rest un alt bat ars
Prea mult te-ai lasat furata de betele mele de chibrit… E doar un exercitiu, sa vedem capacitatea pulmonara a fiecaruia dintre noi… In rest, o viata arsa… Ce nu valoreaza nici cat un pai de chibrit…
Dar am ars paduri intregi cautand sensul…Ah, tot fumul asta …:)
Mai mereu ne lasam dusi de primul impuls… Fumul nu e atat de daunator pe cat se crede… Ce faci cu sensul daca il gasesti? Facem jumi-juma?
Nefiind fumatoare, a trebuit sa fac experimentul..
Cat de multe ne leaga pe noi, oamenii, de ce le ce sunt. Si de cele ce nu mai sunt.
Si ce a iesit? Ma gandesc la ce spunea George Serban: ai pus buzele in forma de U sau de O?
orice gest constientizat se dilata si capata semnificatie…
mi-ai adus aminte de poemul lui Jacques Prevert, Paris at night
Am vazut si eu “iutubeala” trimisa… Superba….
Orice capata semnificatie? Sigur ca da, insa ne lasam furati de alte compromisuri…
M-ai făcut să caut un chibrit prin casă şi să-l aprind… Pe bune!
Sa nu-mi spui ca te-ai fript la degete… Nu-mi place sa am remuscari…